Cafeaua tare, din zorii dimineţii
Mă trezeşte din visare…
M-aruncă în braţele vieţii,
Mă smulge din strânsa-ţi îmbrăţişare
Tăinuită de-a nopţii întunecime,
Şi mă redă oglinzii
Unde mă-ntâlnesc eu doar cu mine.
Mă smulge de lângă inima ta
Pe care doar în vis o simt bătând,
Închid ochii, te caut cu privirea
Şi-mi amintesc cum spuneai bland
Că pentru mine bate şi trăieşte…
Şi-ţi răspundeam cu un surâs –
Orice-aş fi spus n-ar fi cuprins
Intensitatea cu care totul te iubeşte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu