Aminteşte-ţi

 

Îţi începi viaţa tânjind după iubire…deschizi ochii, întinzi braţele, rosteşti cuvinte…toate acestea tânjind după iubire – după iubirea oricui, vrei să te iubească toată lumea aşa cum îi iubeşti tu pe ceilalţi…

Şi creşti, şi continui să cauţi iubirea aia mare despre ai citit în cărţi şi ai văzut în filme.  Şi suferi când, după îndelungi căutări, o găseşti ca mai apoi să o pierzi… Atunci se năruie totul…de ce a trebuit să o pierzi? Unde ai greşit? Nu ai greşit nicăieri poate, sau poate ai greşit totul…

Te ridici, o iei de la capăt şi găseşti puterea să iubeşti iar şi te gândeşti că ai găsit ce ai căutat…Muţi munţii din loc, iubeşti cu atâta pasiune încât prin vene nu-ţi mai curge sânge ci iubire, şi-ţi arde inima de flacăra dragostei, şi ştii că omul acela e omul pe care l-ai căutat….încetezi să-l mai cauţi, ştiind că e lângă tine, iar după un timp ţi se pare că nu mai e aceeaşi persoană pe care ai găsit-o atunci, când inima îţi cânta iar sufletul dansa acel tango minunat….

Începi şi cauţi explicaţii, de ce nu mai e acelaşi, dar ceea ce cauţi nu e ceea ce trebuie. Ai încetat să cauţi omul acela minunat în mijlocul lumii în care el este unic pentru că-l găsiseşi, ai încetat să-l mai priveşti, pentru că-ţi era alături, ai încetat să mai alergi în braţele sale pentru că mergea paralel cu tine, pe acelaşi drum, către aceeaşi ţintă, ai încetat să-i mai vorbeşti, căci vă vorbeau inimile, şi ai uitat cât de plăcută îi este vocea….ai uitat….

Aminteşte-ţi să priveşti către ochii ce te sorb din priviri când eşti prea ocupat să cuprinzi restul lumii în ochii tăi, aminteşte-ţi să strângi mâna ce-ţi oferă echilibrul când pui picior lângă picior, pe o bordura prea îngustă, ca atunci când erai copil, aminteşte-ţi să-i surâzi când inima îţi bate mai tare, inima ta ştie care-i motivul, aminteşte-ţi să-i vorbeşti şi deschide-i poarta către visele tale, aminteşte-ţi să-i scrii cât de mult îi iubeşti inima, aminteşte-ţi că-l iubeşti pe acel om de lângă tine şi aminteşte-i şi lui.