Doză de optimism

Mă gândesc să-mi pun visele la uscat, înşirate pe o frânghie, să adie vântul printre ele, să le mângâie cu miros de primăvară, că prea au stat peste iarnă, ascunse în locuri fără lumină şi căldura soarelui…..să le dea viaţă şi speranţă….să le înalţe şi să le dea strălucire în lumina dimineţilor……

Mă gândesc să le fac cunoştinţă cu lumea, să le învăţ să nu le fie frică de ea…nu au de ce…şi lumea are vise şi nu va râde nimeni de ele…..

Mă gândesc să le fac să râdă, să fie vesele, să împartă optimism şi căldură şi iubire…..să mă molipsesc de atâtea idealuri ce zboară la cer, în multul albastru, printre nori pufoşi ca spuma de lapte dintr-o ceaşcă de cafea savurată în dimineţi calde de aprilie…..

O să le fac inventarul şi o să le agăţ cu cleşti pe o aţă ca pe fotografiile pe care nu te mai saturi să le priveşti că-ţi stârnesc amintirea locurilor unde ţi-ai lăsat inima să prindă aripi şi să zboare, să cuprindă în suflet tot ce simţea mai frumos, toată fericirea şi liniştea…..