Câteodată parcă Cineva se joacă cu timpul…de parcă are două clepsidre – una prin care nisipul se
scurge mai repede și alta în care abia pică bob cu bob secundarul menit să prefacă prezentul de acum într-o amintire imediat ce au mai
căzut două granule de
nisip…
Se joacă cu noi,
punând timpul să treacă mai repede prin clepsidra grăbită,
când ești tot un izvor de
bucurie și râsete și fericire, ca mai apoi, când îți plouă în suflet, torențial și zgomotos, să pună lângă tine clepsidra aceea leneșă, în care abia dacă se preling firicelele de nisip….
Unde vrea oare timpul să plece?
Rămâi cu noi nisip colorat și
captiv în două bucle de sticlă, de parcă tot Universul ar fi prizonierul
lor….Fă nisipul să plutească și stai cu noi când atingem norii cu
zâmbetul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu