"Darul" - Bennet Cerf

De fiecare dată când văd în mijloace de transport buchete de flori în mâinile oamenilor ce-mi sunt tovarăși de drum pentru câteva minute, în drumurile mele între aici și acolo, îmi amintesc de o mică povestioară. Imediat îmi doresc ca acele flori să fie primite în dar de ziua lor, că și le-au făcut cadou sau că urmează să le ofere unor persoane ce se vor bucura de ele. Ştiu că sunt tăiate și mai bine le admirăm acolo unde-și au rădăcinile, dar dacă ele pot face ziua mai frumoasă unei femei atunci trecem asta cu vederea și ne bucurăm de bucuria ei.

Povestioara e mai jos, deși e tristă e plină de emoție…

“Darul

Bennet Cerf povestește următoarea istorie ce s-a petrecut într-un autobuz ce mergea pe un drum de țară din sud.

Pe unul dintre scaune stătea un bătrân ce ținea în mână un buchet de flori proaspete. Chiar lângă el stătea o fată, care nu se putea împiedica să nu privească frecvent și admirativ la florile din mâna bărbatului. Când a sosit timpul ca acesta să coboare, el i-a oferit fetei buchetul de flori și i-a spus:

         -Văd că îți plac florile. Poți să le iei, căci nu cred că pe soția mea o va deranja dacă ți le-am oferit ție.

După care a coborât din autobuz și a intrat într-un mic cimitir din apropiere.

 Bennet Cerf “

Dacă mă surprindeți privind buchetul din mâna voastră, admirativ sau visând, e pentru că îmi doresc să aducă bucurie persoanei care le primește, iar vouă o îmbrățișare drept mulțumire.

Cartea o găsiți aici: Supă de pui pentru suflet