Aşteptarea…..te macină şi te apasă şi îţi derulează
pe retină numai scenarii sumbre... îţi roade sufletul şi mintea şi te face
inert, incapabil să măreşti viteza cu care te deplasezi de parcă eşti schilod şi
totul e pe seama unui melc... să ducă el departe aşteptarea... strigătul acela
mut pe care nu-l aude nimeni... deşi îl strigi cu toată vocea care îţi iese din
piept şi ai vrea să fii valul ce se sparge de o stâncă căci foşnetul stropilor
aruncaţi
spre cer e mai puternic decât poţi tu să rosteşti cuvintele înăbuşite...
Aşteptarea... te obligă la nimic şi oricât ai încerca
să-i distragi atenţia, gândurile te părăsesc şi se duc într-acolo, unde aşteptarea
ia sfârşit, iar timpul îşi aminteşte că are un verdict de dat, când în cele din
urmă, trece şirul de vagoane printre şinele pe care se îngrămădesc fire de iarbă
şi flori, spre o haltă pe care a uitat de mult să o viziteze...
Şi nu-ţi iese nimic... nu mai visezi, nu mai scrii, râzi
cu jumătate de zâmbet şi priveşti cu ochii închişi, că poate după ce-i vei
deschide, lumea va fi altfel iar speranţa va încolţi între temeri şi suspine şi
vei ajunge să primeşti un semn că rugăciunile ţi-au fost ascultate...
Îţi tresaltă
sufletul la gândul că veştile bune ar putea potoli furtuna din
interiorul tău şi că te vei bucura de ziua aceea în care Dumnezeu îţi arată încă
odată că nu te-a uitat şi că are grijă să înfăptuiască miracole... dar
intensitatea sentimentului scade... încă nu s-a terminat cu aşteptarea, încă nu
ştii continuarea povestii... încă nu ştii ce sfori mai trage Dumnezeu pentru păpuşile
Lui cu aţe legate de mâini
şi picioare...
Aşteptarea... o mituieşti să treacă mai repede... cerşeşti
momentul... toate astea până în ultima clipă, când ţi-ai dori să dai timpul înapoi
sau să-l faci să treacă şi mai repede să ajungi la deznodământul fericit...
Aşteptarea….ai
face orice să treacă mai repede…..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu